De ce e moartea un spectacol?

Nici eu nu am raspunsul la intrebarea asta, ci pur si simplu sunt contrariata cand vad cum unii fac un adevarat spectacol din moartea altora. Si nu vorbesc despre tragica moarte presedintelui polonez si a celorlalti demnitari, ci despre decesul unui om simplu. Si vorbesc despre el pentru ca l-am revazut cu ochii mei, zilele astea. Afli prima data de  la o vecina care oricum nu are alta treaba decat sa fie un fel de "Libertatea pentru vecini". Ti-o spune afectata si apoi se uita la tine ca si cand ar trebui sa o consolozi pe ea.Daca nu o faci, urmatorul afla atat de persoana decedata cat si de inima ta inexistenta. Ce ma enerveaza e ca, de fapt, ea nu este afectata. E chiar  fericita ca nu e ea subiectul principal. Apoi urmeaza trei zile de chin. Stau si ma intreb daca vom renunta vreodata la obicieiul asta barbar de a tine un mort in casa trei zile.Inteleg, a avut un scop acum f f foarte multi ani. Dar acum avem tehnologie moderna, putem sa ne dam seama daca e mort cu adevarat. Nu mai trebuie sa asteptam trei zile, ca poate se trezeste. Si-n astea cateva zile, toata lumea tre' sa "semneze" o condica de prezenta la capul mortului. Ai cunoscut-o sau nu, ai iubit-o sau nu, tre' sa ii duci o floare si o lumanare, altfel luni de zile iti vei auzi numele pe la colturi. Si ultima pe lista, dar si cea mai nefericita este pomana. Cred ca nu se poate aduna mai multa fatarnicie la o singura masa. Incep prin a manca timid si a bea un paharel de tuica, pe care in prima instanta il varsa pe jumatate pe jos, "sa bea si mortu". Dupa al doilea, mortu nu mai are nicio sansa sa bea de la niciun mesean. Iar de regrete sau de mancat timid nu se mai pune problema. Incep discutii galagioase, se aud rasete pe alocuri iar la final, cer si o portie pentru familie, "sa fie pentru sufletul raposatei, ca tare ii placea viata".